Drept

Filiaţia este raportul care leagă pe un copil de părinţii săi. Filiaţia este un element fundamental al stării civile, care produce numeroase efecte juridice de ordin personal (numele, drepturile şi îndatoririle părinteşti etc.) şi patrimonial (dreptul la întreţinere, drepturi succesorale etc.). Din filiaţie rezultă rudenia, care uneşte între ele persoanele făcând parte din aceeaşi familie. Rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.

Ascultarea constituie actul procedural prin care anumite persoane, inculpatul ori învinuitul, celelalte părţi, martorii, privitor la care există presupuneri că deţin informaţii în legătură cu fapta penală comisă ori făptuitorul acesteia, sunt chemate să ofere informaţii ori explicaţii în faţa organelor judiciare penale. 

Confiscarea este o măsura de siguranță prevăzută în dispozițiile Codului penal, care poate fi luată numai faţă de o persoană ce a săvârşit o faptă penală.Această măsură are ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală.

În orice sistem penal infracțiunile contra înfăptuirii justiției joacă rolul de sprijin a desfășurării în bune condiții a procedurilor judiciare. Din nefericire, de-a lungul timpului protecția penală a înfăptuirii justiției a fost aplicată într-un mod insuficient și ineficient, luând în considerare numărul mare de persoane care depun mărturie mincinoasă sau numărul de persoane care depun plângeri penale pentru a împiedica desfășurarea unui proces civil. 

Judecata în primă instanţă este o etapă obligatorie a fazei procesuale a judecăţii şi constituie realizarea primului grad de jurisdicţie care începe din momentul sesizării instanţei şi se termină odată cu pronunţare hotărârii. 

Norma juridică este elementul structural de bază al ordinii de drept, cele două noţiuni aflându-se într-o relaţie sistemică de la parte la întreg şi de aceea definirea normei juridice este strâns legată de definiţia dreptului obiectiv. 

Traficul ilicit de droguri  constituie un întreg mecanism care implică producția, comercializarea, transportul, distribuirea și vânzarea. Acțiunilor organelor de cercetare penale specializate în lupta anti-drog trebuie să aibă în vedere în mod sistematic toate etapele activității ilicite care se realizează în interiorul rețelelor de traficanți. 

Infracţiunile comise cu violență, reprezintă cele mai grave infracţiuni contra persoanei, prin săvârşirea acestora, omului i se sustrage de cele mai multe ori cel mai de preţ bun, şi anume viaţa. Din această cauză, faptele îndreptate contra vieţii omului au fost incriminate din cele mai îndepărtate vremuri, şi au fost sancţionate cu o mare severitate.

Corupţia reprezintă punctul de pornire al tuturor activităţilor infracţionale desfăşurate de organizaţiile criminale. Ea este un fenomen extrem de nociv,cvasi-generalizat în toate structurile sociale. Deşi există în toate ţările lumii, în statele care trec printr-o perioadă de tranziţie, nocivitatea corupţiei se simte mai acut. Corupţia necontrolată are capacitatea de a distruge însăşi fiinţa statului şi a instituţiilor sale democratice .

După intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă , ordonanţa preşedinţială a fost definită ca fiind procedura de natură contencioasă ce are ca obiect rapida obţinere de la instanţa competentă, în situaţii urgente, a unei hotărâri provizorii denumită ordonanţă preşedinţială .

În concepţia doctrinei penale române majoritare, pedeapsa privită sub aspect instituţional reprezintă cea de-a treia instiuţie fundamentală a dreptului penal, alături de infracţiune şi răspundere penală. Aceste trei instituţii ar corespunde celor trei realităţi în jurul cărora se situează toate reglementările legii penale, adică fapta penală, făptuitorul şi constrângerea penală. 

Traficul de persoane nu este un fenomen nou, specific societăţii în care trăim azi, ci are o istorie îndelungată, urmând îndeaproape dezvoltarea omenirii.Ca problemă socială, însă, traficul de persoane începe să fie remarcat abia la sfârşitul secolului XIX, când în rapoarte ale poliţiei din diferite state se indicau răpiri şi vinderi de copii şi fete din satele locuite de evreii din Ţara Galilor şi din ţări ale Europei Centrale şi de Est, în bordelurile din întreaga lume .