Management

Resursele umane sunt considerate ca fiind una dintre cele mai importante surse ale firmelor de astăzi. Managementul resurselor umane este mai important decât alte surse competitive, deoarece acești oameni folosesc alte active în organizație, care tind să creeze competitivitatea pemtru a atinge acele obiective. Astfel, organizațiile trebuie să înțeleagă așteptările forței de muncă, în scopul de a atinge performanța dorită. Realizarea așteptărilor angajaților va permite dezvoltarea comportamentului dorit al angajaților din organizație. 

Globalizarea economică reprezintă în esenţă, procesul prin care pieţele bunurilor şi serviciilor, piaţa monetară,financiară şi a muncii se extind dincolo de graniţele unei ţări constituindu-se astfel un sistem economic mondial unic şi coerent.Analizată îndelung, globalizarea a devenit un fenomen obiectiv, fără precedent în istorie, prin amploarea şi evoluţia sa. Criticată şi apreciată în acelaşi timp ea îşi urmează evoluţia. Deşi, are aspecte negative, sunt însă şi aspecte importante care asigură echilibrul şi bunăstarea. Globalizarea a apărut şi s-a dezvoltat ca urmare a adâncirii fără precedent a concurenţei la toate nivelurile:agenţi economici, state, regiuni.

Prosperitatea şi bunăstarea unei companii depind întotdeauna de valoarea managementului, prin calitatea de care dă dovadă prin gestionarea resurselor umane. Acestea sunt influenţate într-o mare măsură şi de performanţele economice ale firmei din economia respectivă.

În climatul internaţional al începutului de mileniu, reconcilierea între nevoia dezvoltării economice şi sociale, pe de o parte, şi protecţia mediului, pe de altă parte, este esenţială. Ca urmare, se impune promovarea dezvoltării durabile, care integrează creşterea economică, îmbunătăţirea calităţii vieţii, sănătatea, educaţia, dezvoltarea socială şi protecţia mediului.

Definireɑ noţiunii de cɑlitɑte ɑ reprezentɑt, dintotdeɑunɑ, o preocupɑre ɑ oɑmenilor de ştiinţă şi, mɑi ɑles, ɑ prɑcticienilor. Preocupările privind cɑlitɑteɑ serviciilor sunt mult mɑi recente, dɑtând, conform literɑturii de speciɑlitɑte, de câtevɑ decenii. 

Managementul performanței este un proces prin care managerii și angajații lucrează împreună pentru a planifica, monitoriza și revizui obiectivele de lucru ale unui angajat și contribuția de ansamblu a organizației. 

Riscul este inevitabil și prezent în fiecare situație umană. Este prezent în viața de zi cu zi, organizațiile din sectorul public și privat. În funcție de context (asigurări, părți interesate, cauze tehnice), există multe definiții acceptate ale riscului în uz.

Calitatea definită din punct de vedere economic „exprimă raportul optim dintre nivelul proprietăţilor şi cheltuielile la producător şi consummator iar din punct de vedere social calitatea exprimă nivelul de satisfacere a cerinţelor (exprimate şi implicite) ale consumatorilor”.

Leadershipul ocupă un loc special în teoria managementului, fiind unul dintre cele mai frecvent analizate elemente şi totodată comportând varii interpretări şi abordări ştiinţifice. Leadershipul are loc atunci când anumiţi indivizi exercită influenţă asupra atingerii obiectivelor de către alţii într-un context organizaţional.

În perioadele de criză, dar nu numai, fidelizarea clienților este un aspect cheie, care trebuie să se regăsească în strategiile de marketing ale companiilor, pentru a își asigura profitabilitatea și implicit supraviețuirea pe piață. Motivul pentru care companiile ar trebui să aloce resurse de bani și timp pentru a își fideliza clienții este unul simplu, respectiv: câștigarea unui client nou costă mult mai mult decât păstrarea unui client vechi.

Managementul public a apărut ca o necesitate şi se dezvoltă permanent ca unul dintre cele mai importante domenii ale ştiinţei managementului care, prin rezultatele sale, poate avea un impact direct asupra îmbunătăţirii modului de viaţă al cetăţenilor dintro ţară. 

În actuala conjunctură economică, organizaţiile se axează pe găsirea de soluţii de eficientizare a activităţii sau cel puţin de supravieţuire, iar realizarea unui audit al resurselor umane, ca o componentă a managementului în acest domeniu, ar putea găsi răspunsuri la numeroase întrebări, ar putea să orienteze, să ofere alternative şi să întrevadă soluţii, în urma stabilirii unui diagnostic clar şi concis.